"Scrisoare deschisă adresată Excelenței Sale domnul
Werner Hans Lauk
Ambasadorul Germaniei în România
Werner Hans Lauk
Ambasadorul Germaniei în România
Excelență,
Cu
doar câteva zile în urmă Ambasada ce cu onoare conduceți ca înalt
reprezentant diplomatic al Germaniei în România, a dat publicității un
punct de vedere referitor la raporturile dintre statul de drept și
statul democratic român.
Mă adresez dvs în legătură cu acest comunicat. În primul rând, observ că, în numele preocupării pentru ordinea de drept din România, aflată firește în competența românilor, comunicatul încalcă – atât în formă (prin comunicarea cu statul român altfel decât pe canale diplomatice) cât și în fond (prin amestecul în afacerile interne ale României) – ordinea de drept internațional, de care ar fi trebuit să vă îngrijiți dvs. În al doilea rând, rețin că în luarea de poziție a ambasadei germane sunt formulate aprecieri pe cât de inexacte prin raportare la standardele democratice europene, pe atât de diferite față de practicile germane din alte cazuri.
Mă adresez dvs în legătură cu acest comunicat. În primul rând, observ că, în numele preocupării pentru ordinea de drept din România, aflată firește în competența românilor, comunicatul încalcă – atât în formă (prin comunicarea cu statul român altfel decât pe canale diplomatice) cât și în fond (prin amestecul în afacerile interne ale României) – ordinea de drept internațional, de care ar fi trebuit să vă îngrijiți dvs. În al doilea rând, rețin că în luarea de poziție a ambasadei germane sunt formulate aprecieri pe cât de inexacte prin raportare la standardele democratice europene, pe atât de diferite față de practicile germane din alte cazuri.
Fac
aceste remarci într-o calitate pentru care mă tem că aveți puțin
respect: aceea de cetățean român. Mă simt îmboldit a o face, însă,
întrucât dintre cetățenii României, în 1997, în calitate de ministru de
externe al țării mele, sunt cel care a exprimat regrete publice pentru
ceea ce am socotit a fi derapajele morale ale românilor în raport cu
națiunea germană – deopotrivă cea civică și cea culturală – de-a lungul
istoriei. Am sperat că prin acest gest – care mi-a atras criticile și
dezaprobarea multor compatrioți – voi șterge rezervele germane față de
națiunea română și voi pune astfel bazele unui parteneriat durabil cu
valențe strategice între România și Germania. Declarația mea de atunci,
făcută în fața vice-cancelarului și ministrului de externe german Klaus
Kinkel, și bazată pe admirația și respectul autentice nutrite de poporul
român pentru poporul german, a fost sinceră și dureroasă atât sub
aspectul evaluării trecutului cât și sub acela al intențiilor
referitoare la viitor.
Cu aceeași sinceritate și durere mă adresez Excelenței voastre și acum, în circumstanțe cu totul diferite dar cu aceeași speranță într-un viitor mai bun al relațiilor româno-germane.
Cu aceeași sinceritate și durere mă adresez Excelenței voastre și acum, în circumstanțe cu totul diferite dar cu aceeași speranță într-un viitor mai bun al relațiilor româno-germane.
********
1.
În comunicatul Ambasadei germane se spune printre altele: „Din
perspectiva noastră, este decisiv ca activitatea instituțiilor care
sprijină, protejează și dezvoltă în continuare statul de drept în
România să se poată desfășura fără limitări." O asemenea formulare
afirmă aluziv că în România ar avea loc un conflict între niște
instituții „care sprijină, protejează și dezvoltă în continuare statul
de drept" și alte instituții care s-ar opune statului de drept.
Aluzia este falsă. În România toate instituțiile „sprijină, protejează și dezvoltă în continuare statul de drept". În România nu se consumă conflictul inter-instituțional pe care îl sugerați. Controversele care au loc în România și la care Ambasada Germaniei probabil se referă, privesc combaterea manipulării instituțiilor statului de drept în scopul promovării agendelor politice ale unor grupuri de interese oculte prin abuz de drept.
Aluzia este falsă. În România toate instituțiile „sprijină, protejează și dezvoltă în continuare statul de drept". În România nu se consumă conflictul inter-instituțional pe care îl sugerați. Controversele care au loc în România și la care Ambasada Germaniei probabil se referă, privesc combaterea manipulării instituțiilor statului de drept în scopul promovării agendelor politice ale unor grupuri de interese oculte prin abuz de drept.
În
oricare din aceste ipoteze, însă, avem de a face cu o problemă de
politică internă și potrivit art 41 al Convenției de la Viena,
referitoare la relațiile diplomatice, amestecul în asemenea probleme vă
este interzis. Este greu să crezi în angajamentul proclamat de străini
în apărarea legalității din România, lucru care nu este în răspunderea
lor, atâta timp cât o fac încălcând obligații legale ce le revin direct
din convențiile internaționale la care țările lor sunt parte. Veți fi de
acord cu mine, sper, că acela care încalcă legile ce i se aplică lui,
nu are nici o legitimitate morală să vorbească despre respectul legilor
aplicabile altora.
2.
În același comunicat al Ambasadei dvs se mai spune: „Respectul față de
independența justiției și față de principiul separării puterilor în stat
impun abordarea imunității parlamentare de așa manieră încât aceasta să
nu fie utilizată în mod abuziv, în scopul protejării unor persoane
individuale." Acestei idei cu caracter de principiu îi lipsește partea a
doua. Într-adevăr, „respectul față de independența justiției și față de
principiul separării puterilor în stat impun abordarea imunității
parlamentare de așa manieră încât..." ridicarea imunității în scopul
urmăririi și judecării parlamentarilor în stare de arest să nu fie
utilizată în mod abuziv cu scopul discreditării unor persoane
individuale sau al smulgerii de mărturii prin tortură (fizică sau / și
morală). Numai așa, cu ambele părți, principiul evocat de dvs poate fi
primit.
Supremația
legii nu poate fi asigurată pe seama limitării libertății. Originile
latine ale românilor și experiența tristă a dominației străine în multe
momente ale istoriei lor, îi fac să iubească prea mult libertatea pentru
a primi cu ușurință limitarea ei. Vorbim aici de tradiții diferite de
cele germane care au marcat prin exaltarea autorității și inegalității
nu numai soarta propriului dvs popor dar și soarta popoarelor pe care
poporul dvs a găsit cu cale să le domine.
3. Sub masca principiilor comunicatul dvs induce reproșul că în România abordarea imunității parlamentare ar avea loc în mod abuziv. De aceea vă exprimați și „deosebita atenție și îngrijorare" asupra „evenimentelor actuale", amenințând discret că ele vor avea „efecte directe asupra evaluării procesului MCV". Evident, efecte negative!
3. Sub masca principiilor comunicatul dvs induce reproșul că în România abordarea imunității parlamentare ar avea loc în mod abuziv. De aceea vă exprimați și „deosebita atenție și îngrijorare" asupra „evenimentelor actuale", amenințând discret că ele vor avea „efecte directe asupra evaluării procesului MCV". Evident, efecte negative!
O
asemenea acuzație ar fi meritat niște argumente concrete, desigur
întărite prin probe. Nu văd în ce constă abuzul Parlamentului României
care este chemat să aprecieze nu dacă justiția trebuie să își urmeze
cursul – aceasta este în afara discuției – ci dacă este indispensabil ca
libertățile fundamentale ale unor persoane investite cu un mandat
popular, să fie limitate pe perioada procesului judiciar, perioadă în
care prezumția lor de nevinovăție rămâne intactă. Fiind o chestiune de
oportunitate a cărei apreciere este lăsată de Constituție în competența
Parlamentului, respingerea cererilor formulate de procurori nu poate fi
etichetată automat și întotdeauna ca abuzivă. Dacă există argumente
concrete în sens contrar ele trebuie formulate. Altminteri, atâta timp
cât se găsește în exercițiul unui drept exclusiv de apreciere,
Parlamentul beneficiază de prezumția de bună credință. Abuzul începe
numai acolo unde încetează dreptul.
4.
Să vedem, însă, cum percepe Germania imunitatea parlamentară atunci
când în cauză este „protejarea unor persoane individuale" de cetățenie
germană. Cu doar câțiva ani în urmă, parchetul german a solicitat
Parlamentului European ridicarea imunității onorabilului Elmar Brok,
acuzat de evaziune fiscală. Menționez că nu era vorba de ridicarea
imunității în vederea arestării ci exact în vederea declanșării
procesului judiciar.
Distinsul
europarlamentar s-a prezentat cu avocați în fața Comisiei juridice și a
explicat că de evidența veniturilor sale se ocupa secretarea iar de
declararea lor la fisc soția. Întrucât secretara uitase să transmită
soției unele informații asupra veniturilor soțului, unele venituri nu au
fost declarate și prin urmare impozitele aferente lor au rămas
neplătite (sic!). Pentru că această poveste nu excludea realitatea
evaziunii ci oferea doar niște circumstanțe atenuante, avocatul dlui
Brok a precizat că, dată fiind gravitatea minoră a faptei și
împrejurarea că acuzatul era dispus să plătească ceea ce era datorat,
insistența parchetului german de a deschide un proces ar fi avut
exclusiv motivații politice. Pe baza acestui argument s-a propus și s-a
votat respingerea cererii de ridicare a imunității.
Am
votat și eu în același sens, cu teama că Guvernul german ne-ar putea
acuza de abuz. Spre ușurarea mea nu am auzit, însă, o astfel de
acuzație. Ceea ce înseamnă că în concepția germană oprirea cursului
justiției, suspectă de politizare, în cazul dlui Brok a fost un fapt
corect, în timp ce refuzul posibilității de a-i aresta pe parlamentarii
români înainte de judecată nu a fost. (!!)
5.
Este adevărat că Germania nu susține oprirea cursului justiției din
rațiuni politice doar în cazul cetățenilor germani. A făcut-o și în
cazul fostului premier ucrainean Iulia Timoșenko, cerând pe față puterii
executive ucrainene, respectiv Președintelui Ucrainei, să impună
puterii judecătorești achitarea doamnei cu pricina. Aceasta nu pentru că
ar fi fost nevinovată ci pentru că era „pro-occidentală" (a se citi
pro-germană). Vorbind în numele Germaniei, același domn Brok a mai
adăugat și „argumentul" că dna Timoșenko era colega sa de partid în
cadrul PPE; cu precizarea că este firesc ca tovarășii de partid să se
susțină între ei.
Prin urmare nu avem de a face cu principii ci exact cu ceea ce condamnați în cazul României, adică „protejarea unor persoane individuale". Criteriul distincției între persoanele individuale care pot fi protejate și cele care nu pot fi este acela al interselor germane. Nu justiția selectivă vă supără ci criteriile selecției.
Prin urmare nu avem de a face cu principii ci exact cu ceea ce condamnați în cazul României, adică „protejarea unor persoane individuale". Criteriul distincției între persoanele individuale care pot fi protejate și cele care nu pot fi este acela al interselor germane. Nu justiția selectivă vă supără ci criteriile selecției.
Nu
pot să nu mă întreb, însă, care sunt interesele Germaniei în România
dacă pledează pentru încarcerarea generală a elitei politice române cu
efectul evident al blocării deciziei politice și al destabilizării
sociale? Și asta exact în momentul în care UE se află într-o confruntare
dură cu Rusia?
6.
Ne comunicați dle ambasador că Germania „sprijină eforturile constante
ale autorităților române de urmărire penală în lupta împotriva
corupției". Este o intenție salutară dacă se are în vedere punerea la
dispoziția autorităților germane de urmărire penală a instrumentelor
necesare spre a lupta împotriva corupătorilor germani care i-au infectat
pe unii români cu virusul corupției. De autoritățile române de urmărire
penală are a se ocupa statul român. El trebuie să le sprijine iar nu
statul german. Germania ar face bine să pună capăt legislației și
practicilor germane care oferă impunitate cetățenilor germani care prin
mită și alte mijloace similare promovează interesele germane în
străinătate. Când încurajezi pe corupătorii de la tine de acasă și îi
combați pe corupții altora spunând că vrei să combați corupția acolo
unde tu însuți i-ai permis să înflorească, nu te poți aștepta decât la a
fi calificat drept ipocrit și duplicitar.
7.
Ne certați, Excelență, făcând vorbire de nevoia respectării
„obligațiilor asumate de România în cadrul comunității de drept și de
valori pe care o reprezintă UE și care se concretizează în Mecanismul de
Cooperare și Verificare (MCV)". Trec peste faptul că MCV nu are nici o
bază legală în vreun tratat european (cel puțin cu începere din 2010
când a expirat termenul de valabilitate al clauzei de salvgardare). Deja
suntem obișnuiți cu maniera în care de pe poziții nelegiuite ni se cere
respectarea unor reguli inexistente și unor standarde arbitrare.
Să subliniem însă că, așa după cum chiar comunicatul Ambasadei germane o spune, dacă sunt în discuție anumite obligații ale României acestea ar fi cele asumate în cadrul UE. Or, domnia voastră, Excelență, sunteți la București nu ca reprezentant al UE ci ca ambasador al Germaniei, împuternicit și obligat să vegheați la consolidarea relațiilor bilaterale iar nu la administrarea raporturilor dintre UE și România.
Să subliniem însă că, așa după cum chiar comunicatul Ambasadei germane o spune, dacă sunt în discuție anumite obligații ale României acestea ar fi cele asumate în cadrul UE. Or, domnia voastră, Excelență, sunteți la București nu ca reprezentant al UE ci ca ambasador al Germaniei, împuternicit și obligat să vegheați la consolidarea relațiilor bilaterale iar nu la administrarea raporturilor dintre UE și România.
UE
este o entitate de tip federal care aparține României tot atât cât
aparține Germaniei. În cadrul UE România are un statut egal cu cel al
Germaniei. Germania nu are nici o calitate de a vorbi României în numele
UE. Dacă are ceva de clarificat cu România în calitate de stat membru
al UE, o poate face în cadrul procedurilor și instituțiilor europene,
acolo unde România va vota alături de alți membri care nu împărtășesc
îngrijorările germane față de soarta justiției române.
Dacă
Germania nu are competența de a discuta în plan bilateral presupusele
obligații ale României față de UE, ea are în schimb obligația de a-și
plăti datoriile față de România asumate în raporturile bilaterale. Este
cel puțin ciudat, veți fi desigur de acord Excelență, că Germania se
preocupă de obligațiile României față de UE dar nu spune o vorbă despre
plățile germane restante rezultate din acordul germano-român de clearing
din 1936. Este nevoie, într-adevăr, de un tupeu uluitor ca să te uiți
la paiul din ochiul românilor când tu ai ditamai bârna în propriul tău
ochi. Pentru Germania, Excelență, statul de drept se rezumă oare la
executarea obligațiilor României, fără a mai ajunge și la executarea
obligațiilor germane? Sunt români care nu ar mai dori să aducă în
discuție aceste obligații. Ei sunt, însă, împinși să o facă de
obrăznicia cu care le bat obrazul unii fără obraz. Dacă doriți să ne
judecați, atunci trebuie să acceptați a fi judecați cu aceeași judecată.
8.
Ne amenințați, Excelență, că deciziile Parlamentului României vor avea
„efecte directe asupra evaluării procesului MCV". Ce am putea face și ce
am putea zice? Bucuroși le-om duce pe toate. Ceea ce Excelența Voastră
nu observă este că oricât de răi ar fi parlamentarii români ei sunt
aleșii noștri, ai acestui popor amărât. A-i acuza pe ei înseamnă a ne
acuza pe noi. A-i insulta pe ei este egal cu a ne insulta pe noi.
Ca
alegători avem dreptul să ne criticăm și să ne sancționăm aleșii. Ca
români, demni cetățeni ai unui stat suveran, nu putem permite nimănui,
inclusiv Germaniei, să ne umilească reprezentanții și mai ales să facă
presiuni asupra lor pentru a lua anumite decizii la care Constituția
României – certificată de experții Consiliului Europei, dintre care unul
german, ca fiind perfect compatibilă cu standardele europene – nu îi
obligă.
9.
Sunt de aceea convins, Excelență, că mulți, foarte mulți români, chiar
și dintre cei nemulțumiți de prestația clasei politice românești, nu
acceptă ca umilința unei rele conduceri naționale să fie amplificată de
umilința unor intervenții externe lipsite de cel mai mic respect pentru
demnitatea lor națională. În numele acestora cred că pot vorbi
cerându-vă să puneți capăt amestecului în treburi care nu vă privesc și
totodată să respectați obligațiile care vă revin potrivit Convenției de
la Viena privind relațiile diplomatice, la care m-am mai referit, de a
comunica ceea ce aveți de comunicat pe cale instituțională Ministerului
Afacerilor Externe iar nu presei.
Nu
vă lăsați înșelați de lipsa de reacție a autorităților române. În
această tăcere nu se regăsește sentimentul național. Nota de plată a
acestei tăceri va veni într-o zi. Să evităm, însă, ca plata să se impute
și asupra relațiilor româno-germane. Aceasta mai ales într-un moment în
care sfidările și amenințările la adresa arhitecturii de securitate
europene ne cer să fim mai uniți ca niciodată. Evident, dacă nu cumva
Germania are în vedere o ordine europeană din care România să fie
exclusă ca stat suveran sau dacă nu cumva dorește să pedepsească România
pentru că nu împărtășește opțiunile geo-strategice germane în relația
cu Rusia și vrea să o aducă în situația de a nu se mai putea opune.
*******
Aceasta,
Excelență, nu este o scrisoare germanofobă. Fiți convins că ea este
scrisă de un germanofil. Un germanofil îngrijorat și dezamăgit. Un
germanofil care face cel mai mare serviciu Germaniei neuitând că este
român și vorbindu-i ca român; european convins dar român iremediabil.
Sper că o veți citi cu înțelepciunea pozitivă așteptată de la un membru
al acelei mărețe națiuni care i-a dat omenirii pe Kant, Beethoven și
Goethe iar nu cu aroganța revanșardă a acelui Reich care a însângerat
omenirea dar și Germania sub acțiunea devastatoare a unui Hitler,
Ribbentrop sau Goebbels.
Nădăjduiesc, Excelență, că veți oferi românilor iar nu neapărat mie, un răspuns convingător la problemele ridicate în prezenta scrisoare; răspuns formulat de preferință într-un alt limbaj decât cel de lemn al diplomației fără caracter. Până atunci vă rog să primiți expresia desăvârșitei mele considerații.
Nădăjduiesc, Excelență, că veți oferi românilor iar nu neapărat mie, un răspuns convingător la problemele ridicate în prezenta scrisoare; răspuns formulat de preferință într-un alt limbaj decât cel de lemn al diplomației fără caracter. Până atunci vă rog să primiți expresia desăvârșitei mele considerații.
Al dvs,
Prof. Dr. Adrian Severin
Ex vice-prim ministru
Ex ministru al afacerilor externe al României
București
15.04.2015
Prof. Dr. Adrian Severin
Ex vice-prim ministru
Ex ministru al afacerilor externe al României
București
15.04.2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu